Reprezentativ

Acum că te-am găsit…

Acum că te-am găsit…
Vreau să te cunosc din cap până în picioare, în fiecare milimetru.
Vreau să-ți aud vocea în fiecare secundă și să mă îndrăgostesc tot mai tare de ea.
Vreau să-ți studiez cuvintele ce-ți nasc pe buze și să pun virgulă acolo unde tu pui punct.
Vreau să-ți respect trecutul, îmbogățesc prezentul și evoluez viitorul.
Vreau să-ți prețuiesc fiecare lucru mărunt pe care pui preț și să ți le dăruiesc pe toate, treptat.
Vreau să râdem împreună la toate momentele amuzante și demne de amintit peste ani.
Vreau să-mi povestești, la o gură de cafea și de fum, cum ți-a fost fiecare zi, de când ai ieșit pe ușă și până te-ai întors. Mi-e drag să te ascult.
Vreau să fii sigură că cu mine poți fi tu, iar cu tine pot fi eu. În totalitate.
Vreau să mă inspiri să scriu, așa cum o fac acum, aici, pe foaia asta albă de hârtie. Despre fiecare moment de Noi.
Vreau să te inspir la rândul meu să scrii, așa cum ai facut-o până acum, pe fiecare bucățică de hârtie pe care ai avut-o la îndemână. Despre fiecare moment de Noi.
Vreau să te tachinez, să te enervez, să mă respingi și să mă faci să vreau mai mult.
Vreau să știi de fiecare dată tot ce simt, mai bun sau mai puțin și să apreciezi tot ceea ce contează mai mult din asta.
Vreau să evoluăm împreună. Să învățăm unul de la altul, să ne susținem valorile și principiile, să ne ridicăm la nivelul standardelor fiecăruia și să ne respectăm fiecare decizie.
Vreau să ne imaginăm viitorul. Unul comun și plin de amintiri. Pentru ca mai apoi, să începem să construim la el, etaj cu etaj, până la infinit.
Vreau să fim, în continuare, diferiți. Tu acele trei pliculețe de zahăr, eu acele două. Pentru că la fel de bună va fi cafeaua, savurată împreună.
Vreau să fim copii când e cazul, adulți când trebuie și oameni tot timpul. Totodată nebuni pe alocuri și maturi pretutindeni.
Vreau să ai puterea și dorința de a-mi face ordine în suflet, în viață și în toate gândurile care vin de la sau se îndreaptă către tine. Așa cum ai făcut-o și în locul pe care îl numim acum Acasă.
Vreau să-mi dobori toate zidurile, să-mi deschizi ochii și mintea, dar mai ales inima.
Vreau să mă înveți să fiu cel puțin la fel de puternic ca și tine, iar eu să te învăț să fii cel puțin la fel de calmă ca și mine.
Vreau să-ți gust din fiecare poftă, să-ți savurez fiecare farfurie muncită cu dragoste și să mă îndulcesc din fiecare desert făcut cu pasiune.
Vreau să vedem împreună lumea întreagă, zburând sau înotând prin amintiri cu drag.
Vreau să-ți ating toate punctele culminante, să fiu intrigat de fiecare gând ce se naște sincron în amândoi și să îl însoțim împreună către un final fericit.
Vreau să te inspir și expir în fiecare clapă de pian pe care o apăs cu pasiune.
Vreau să-mi zâmbești, să-ți sorb zâmbetul din priviri și să-mi înec sufletul în el. Nu doar pentru acel moment. Pentru o viață.
Vreau să te respect și să apreciez tot ceea ce ești și ce vrei să devii.
Vreau să ador fiecare gram din acea femeie din tine. Gram cu gram, o viață întreagă.
Vreau să te iau de mână și să te fac fericită.
Vreau să te vreau așa cum ești, cu bune sau cu mai puțin.
Vreau să te descopăr cine ești, pas cu pas.
Vreau să te simt cum trăiești, ceas cu ceas.
Vreau să te scriu cum iubești, din inimă și glas.
Iar restul, vor veni de la sine, cu timpul.

Am știut ce am vrut.
Am fost aici.
Și m-ai găsit.
Și nu o să mă opresc din scris.
Pentru că știu din nou ce vreau.
Acum că te-am găsit…

Așadar, tu ce vrei?

Reprezentativ

Te caut de atâta timp…

Te caut de atâta timp…
Vreau să te cunosc.
Vreau să-ți aud vocea și să mă îndrăgostesc de ea.
Vreau să îți studiez cuvintele și felul cum pui punct. Și unde.
Vreau să îți știu nu trecutul, ci prezentul și felul cum îți imaginezi viitorul.
Vreau să aflu ce lucruri mărunte au preț pentru tine și dacă.
Vreau să râdem împreună la cele mai amuzante povești ale noastre, chiar dacă poate sunt cele mai penibile.
Vreau să-mi povestești cum ți-a fost ziua, la sfârșitul ei, cu lux de amănunte, chiar dacă ar dura ore în șir. Pentru că îmi pasă.
Vreau să știu sigur că cu tine pot fi eu și cu mine poți fi tu.
Vreau să mă inspiri. Atât de mult încât să scriu despre tine. Despre noi.
Vreau să te inspir. Atât de mult încât să simt asta.
Vreau să te tachinez sau să te aduc în culmea disperării. Pentru că tu o să știi că o fac de drag sau pentru că îmi pasă.
Vreau să îți spun de fiecare dată tot ce simt, de bine sau de rău, iar tu să înțelegi tot ce e mai bun din asta.
Vreau să evoluăm împreună. Să învățăm unul de la altul, să ne susținem valorile și principiile și să ne respectăm deciziile.
Vreau să fim diferiți. Eu zahăr, tu sare. Sau invers. Pentru că de ambele e nevoie pentru un gust pe măsură.
Vreau să fim copii când e cazul, adulți când trebuie și oameni tot timpul.
Vreau să te fac să zâmbești. Nu pentru câteva secunde. Nu de la câteva cuvinte. Nu de la câteva fapte. Ci tot timpul. Pentru ceea ce sunt eu, pentru și față de tine.
Vreau să fiu orbit nu de frumusețea ta exterioară, că aia se schimbă. De cea interioară, ce rămâne la fel.
Vreau să te apreciez și să te respect pentru ceea ce ești și ce vrei să devii.
Vreau să te știu femeie, din cap până în picioare. Să-ți ador feminitatea și felul tău de a fi… femeie.
Vreau să descopăr cine ești, mai întâi.
Vreau să te aud, mai întâi.
Vreau să te simt cum îmi zâmbești, mai întâi.
Vreau toate astea fără să te văd, mai întâi.
Iar restul, o să vină de la sine.

Dacă ai avut răbdarea și curiozitatea să citești până aici ce vreau eu, deja te apreciez din acest punct de vedere.

Nu o să-ți scriu, nu o să te deranjez și nu o să te caut.
Găsește-mă tu.
Sunt aici.
Și știu ce vreau.

Așadar, tu ce vrei?

Zâmbește-mi

Zâmbește-mi ca și cum mă vezi întâia oară,
Zâmbește-mi ca și cum nimic nu mai există pe pământ,
Zâmbește-mi ca și cum toate dorințele spre tine-mi zboară,
Zâmbește-mi ca și cum întotdeauna o să mi te-adăpostești în gând.

Zâmbește-mi ca și cum mi-ai auzit întâia oară vocea,
Zâmbește-mi ca și cum adori să mă auzi râzând,
Zâmbește-mi ca și cum spre tine mi-aș fixa etern privirea,
Zâmbește-mi ca și cum aș da orice să-ți desenezi sufletul meu în gând.

Zâmbește-mi ca și cum m-atingi direct pe suflet,
Zâmbește-mi ca și cum ți-l încredințez în palme,
Zâmbește-mi ca și cum l-ai transforma într-un sunet,
Zâmbește-mi ca și cum prin pulsul inimii îți bate.

Dansează-mi…

Dansează-mi prin vene, prin măduva oaselor și prin coloana vertebrală a simțurilor.

Dansează-mi prin gândurile care nu-mi dau pace și așează-mi-le din furtună în sincron.

Dansează cu literele care mi se învârt pe cerul gurii și ordonează-mi-le într-o caligrafie subtilă, apoi aruncă-mi-le întâmplător pe bolta cerească a vieții.

Dansează-mi visele despre tine pe care nu le-am trăit niciodată și oferă-le un sens, oferă-le viață.

Dansează cu teama pe care o am de a nu te cunoaște niciodată, pune-o în genunchi și roag-o să își ceară iertare.

Dansează-mi speranțele construite de-a lungul timpului și reconstruiește-le, dând dovadă de cel mai bun arhitect de dorințe.

Dansează-mi toate dorințele care se zbat în jurul tău să le prinzi de mână și să le dai culoare.

Dansează-mi bucuria din suflet din momentul când îmi imaginez existența ta și tatuează-mi-o pe chip.

Dansează-mi prin sunetul respirației mele, prin sunetul bătăilor de inimă, așează-le pe un portativ și sincronizează-le cu sunetul vocii tale.

Dansează-mi în inimă. Cu inimă. A ta.

Te simt în…

Te simt în gânduri, cum alergi dintr-un colț în altul, încercând să te prind.

Te simt în cuvintele pe care le spun, ca un déjà vu, de parcă te-am auzit pronunțându-le cândva, undeva, în altă viață.

Te simt în sunetul liniștii mele, cum încerci să îți ții respirația ca nu cumva să ți-o surprind.

Te simt în gesturile pe care le fac, pentru că am un sentiment straniu cum că te-aș imita, mișcare cu mișcare.

Te simt în aerul pe care îl inspir, ca un parfum pe care nu îl recunosc dar mi se pare atât de familiar, atât de feminim.

Te simt în literele pe care le scriu, în fiecare punct si virgulă. Poate că și ele simt că sunt despre tine.

Te simt în stiloul care mă îndeamnă să continui să te caut fără oprire. Ceva îmi spune că el nu stă în mâna mea, ci în a ta.

Te simt în puritatea hârtiei albe pe care îmi vărs simțurile, fără grija că te voi inunda de emoții pure. 

Te simt în momentele când zâmbesc, pentru că o imagine neclară a ta îmi permite să văd doar cum zâmbești, împreună cu mine. Simt că este pentru mine.

Te simt în momentele când râd, în momentele când plâng și în cele în care cad la pământ și reușesc să mă ridic, pentru că de fiecare dată te simt acolo, lângă mine, existând.

Te simt în toate momentele.

Te simt în toate sentimentele.

Te simt în tot ce sunt eu.

Te simt în totul.

Te-aș citi la o cafea

Te-aș citi la o cafea, pagină cu pagină.

Ți-aș studia întâi coperta, ți-aș descrie culorile și te-aș invita să mă surprinzi prin tot ceea ce urmează.

Te-aș asculta cu atenție, aș repeta cu vocea minții fiecare literă pe care o pronunți, pe rând, și mi-aș imagina decorul a tot ce-mi povestești, cu lux de amănunt.

Ți-aș observa caligrafia cu care desenezi cuvintele, punctuația și emoțiile pe care pui accent, în litere.

Te-aș privi curios, nerăbdător și avid să cunosc pe următoarea pagină ce scrie. Presimt că e poezie.

Ți-aș urmări continuu buzele, cum se închid și se deschid, ca să-mi întipăresc în minte orice moment în care mi-ai zâmbit.

Te-aș ruga să-mi povestești mai în detaliu și printre rânduri, cu ambiția că nu o să mă pierd prin ele, printre gânduri.

Ți-aș insufla să iei, din gând în gând, o gură proaspătă de puncte de suspensie, ca să mai sorb și eu, din gust în gust, o gură din cafea și din a ta expresie.

Te-aș căuta în josul paginii, la număr, curios la câte am citit, dar recunosc, m-am răzgândit, tot ce-mi doresc e să nu te oprești din povestit.

M-ai absorbit.

Și nu vreau să se termine.

Eu te-aș citi la infinit.